A Despre mine

June Florin ( ninuninulescu )

Mica autobiografie !

M-am nascut pe data de 3 Mai 1974. in Rapoltu Mare, linga orasul Simeria Hunedoara
la ora 6 dimineata, exact in aceeasi zi la ora 9 a decedat bunica mea.

Tatal meu si mama mea nu au fost casatoriti, eu sant copil din flori,
cand am avut 11 luni mama m-a abandonat la tata si ea a plecat cu un vecin de al nostru in lume.

Tatal meu ramas cu mine pe cap a facut acte ca sa ma dea la casa de copii, dar bunicul meu care considera ca a fost un semn nasterea mea in aceeasi zi cu moartea bunicii ma infiat si am devenit frate cu tatal meu.

Pe la varsta de 6 ani mi-am rupt piciorul cazand din pat asa mi s-a descoperit boala oaselor de sticla, (Maladia Lobstein) ne mai reusind sa ma recuperez 100% la scoala normala nu m-au mai primit si am fost trimis la o scoala speciala la Jucu in Jud, Cluj.

Aici era un adevarat lagar de exterminare si eram tinuti mai rau decat animalele
pentru ca nu era personal de specialitate (brancardier) cei care nu puteam merge in picioare ne taram pe jos ca viermii… iar de foame ne bateam pe cojile de cartofi care se aruncau de la bucatarie la cosul de gunoi pentru porci…

In vacanta a venit bunicul sa ma ia acasa si cand a vazut cum e acolo nu a mai vrut sa ma mai duca inapoi. l-au chemat la Militie (asa se numea atunci Politia ) l-au amenintat dar intre timp eu am cazut iar si mi-am rupt picioarele si am ajuns la spital…

Oasele imi devenisera asa de moi ca aveam fracturi noaptea in pat, bunicul ma ingrijea.. in timp ce fratele meu (ex tata) era mai mereu baut si ocupat cu diverse aventuri pasagere…

La scoala nu am mai putut merge deoarece am fost mai mult prin spitale dar am invatat sa scriu si sa citesc datorita unor asistente cumsecade care mi-au fost si profesoare iar cand eram acasa veneau pe la mine ( la rugamintile bunicului) unii dintre profesorii de la scoala din localitate care ma ajutau sa prind cate ceva din materiile principale.

De la plecarea mamei mele si pana la decesul bunicului ( devenit tatal meu adoptiv ) fratele meu (fost tata ) avusese 6 casatorii legitime si tot atatea divorturi…( acum e la al 7-lea mariaj fericit )

Dupa moartea bunicului, fratele meu (ex tata) mi-a ajuns tutore, aveam 14 ani si eram imobilizat la pat…devenit tutore si-a putut revarsa pe mine toata ura si frustrarile.
Principala lui distractie era sa bea si apoi sa ma loveasca fara motiv pana obosea, mereu aveam ochii vineti si buzele sparte… cand aveam musafiri le spunea ca am cazut din pat ca sant obraznic si nu stau cuminte…

Cand venea baut de la carciuma mereu se adunau vecinii pe la garduri ca sa auda cum ma bate, dar nici unul niciodata nu a venit sa ma salveze…

La varsta de 18 ani am rugat o verisoara a fratelui meu care am simtit ca tinea la mine sa ma ajute sa ma pot gospodari, am scris scrisoare la pensii sa-mi primesc pensia pe numele meu si sa nu mai vina pe numele fratelui meu (ex tata).

Apoi tot cu ajutorul acelei verisoare a lui si a sotului ei (care a negociat pentru mine) am reusit sa obtin din mostenire o camera care sa fie a mea
… Camera era o fosta bucatarie de vara unde mai de mult fusese un grajd…
Am inceput sa ma simt si mai bine, oasele nu mi se mai rupeau asa de usor desi
de la 7 si pana la 16 ani avusesem 32 de fracturi doar la piciorul stang..

Pe la varsta de 19 ani am cunoscut prin ziarul National o tanara profesoara de limba Engleza care ramasese insarcinata cu un elev al ei si care a fost data afara din casa si dezmostenita de parinti, a parasit-o chiar si prietenul si elevul ei ( tata copilului ) asa ca a ajuns sa locuiasca pe strada, eu am citit povestea ei si am invitat-o sa stea la mine…

A venit sa locuiasca la mine impreuna cu fiica ei si dupa putin timp ne-am indragostit unul de altul si ne-am casatorit…
Atunci fratele meu a venit la mine si mi-a spus ca nu e de acord sa ma casatoresc cu o femeie cu copil deoarece tot satul o sa rada de el si de mine si el nu vrea sa ajunga de rasul satului, dar eu nu am vrut sa-l ascult si am mers linistit pe calea mea, atunci el profitind de faptul ca eu nu aveam acte pe partea mea de casa pe numele meu deoarece fusesem minor la decesul bunicului a facut reclamatie la politie si ne-a scos afara din casa pe mine si pe sotia mea cu fetita mica cu tot…

Am dormit practic in strada pe trotuar o noapte apoi a doua zi am mers la asociatia persoanelor cu handicap si prin ei si cu ajutorul prefecturii Deva am primit o camera in caminul de nefamilisti al Acomin SA din Deva…
unde am si ramas pana la terminarea certificatelor de mostenitor prin care am primit si eu drept sa locuiesc aici… in acel timp in care am locuit acolo la Deva sotia mea satula de lipsuri (uneori abia aveam mancare pentru fetita ) si de hartuirea prin instanta a noastra de catre fratele meu (ex tata ) (care vroia sa-mi anuleze dreptul la mostenire ) ma parasit si s-a mutat la cel mai bun prieten pe care al avusesem eu… si a devenit sotia lui !

Cand am primit si eu drept de locuit aici, ea deja era plecata…
Asa mi-am pierdut si sotia, si fetita… si de atunci (1996) si pana anul 2012 cand in sfarsit am reusit sa ma separ de fratele meu, si sa am si eu casa mea si curtea mea …. am avut o viata de iad .

Acum am casa mea personala dar din pacate locuind singur imi este tot mai greu pe an ce trece sa ma mai descurc aici, mai ales pe timp de iarna cind am nevoie de lemne pentru foc pe care trebuie sa mi le aduc singur in casa si sa-mi fac focurile in sobe, imi este greu si cu facutul cumparaturilor deoarece strada mea pe timp de iarna ramine goala, vecinii mei au apartamente in oras si pleaca pe timp de iarna asa ca raman unicul locuitor a unei strazi pustii... De 2 ani imi caut undeva la oras o garsoniera cu chirie undeva la parter insa nu gasesc iar cind gasesc proprietarii nu vor sa primeasca o persoana cu handicap... insa ma incapatinez sa traiesc cu speranta ca in cele din urma...totul se va termina cu bine !


old.banateanul.ro/articol/ziar/timisoara/oameni-de-sticl/13853/